Nu mai inteleg nimic. Pe vremea cand eram o adolescenta naiva si "tru" ma deprimau sarbatorile, poate pentru simplu fapt ca eram antisociala. Acum ca am trecut de perioada aia (whew) speram sa nu mai am astfel de sentimente vizavi de majoritatea sarbatorilor. Din pacate am ajuns la concluzia ca sentimentele sunt aceleasi, chiar un pic mai sumbre, asta pt ca am inteles ce inseamna sarbatoarea la roman. As vrea sa ma izolez complet in perioada asta, sa nu mai vad titluri semianalfabete legate de craciun pe la ProTv, sa nu mai primesc mesaje cu urari, sa nu mai aud pocnitori la 2 dimineatza, colinde si implicit puradeii care le "canta", oameni grabiti sa prinda reduceri la carne de porc si frunze de varza si cu atat mai mult sa nu mai vad mese festive. Mi s-a luat ca in fiecare an romanaii sa reduca sarbatorile la a baga in ei ca nesatulii, a bea bere ieftina la 2 L si.. cam atat.
Mi-e rusine ca sunt romanca...
26 decembrie 2009
8 decembrie 2008
Rutina, banalul si setea de viata
Imi dau seama ca fiecare zi care trece ma scufunda si mai mult in monotonia vietii, sau cel putin a vietii de clasa a 12a. Nu sunt panicata din cauza bacului, nici nu invat cine stie ce, dar simplul fapt ca am dimineata scoala, dupa care vin acasa obosita si fara nici un chef de nimic altceva ma scarbeste.
Parca in ultima vreme nu mai exista distractie. mi-e dor de vremurile cand ieseam cu amicii in numar mare si stateam pe undeva pana seara tarziu, si nu ne mai venea sa plecam acasa. \uitam de somn, foame, obligatiile de a doua zi. Acuma parca si iesitul pe undeva a devenit o povara. Cluburile/ barurile mi se par rasuflate, oamenii nu mai vor sa iasa, sau daca ies nu prea zic nimic, iar nimeni nu pare a mai avea pofta de viata, de a face ceva inedit pt a se distra. Mie a ajuns sa mi se para o aventura mersul la cinema.. Sper ca treaba asta sa fie numai o etapa si nu o stare permanenta, care sa se mai si inrautateasca pe deasupra, pt ca in cazul asta a fi matur e de tot rahatul.
Parca in ultima vreme nu mai exista distractie. mi-e dor de vremurile cand ieseam cu amicii in numar mare si stateam pe undeva pana seara tarziu, si nu ne mai venea sa plecam acasa. \uitam de somn, foame, obligatiile de a doua zi. Acuma parca si iesitul pe undeva a devenit o povara. Cluburile/ barurile mi se par rasuflate, oamenii nu mai vor sa iasa, sau daca ies nu prea zic nimic, iar nimeni nu pare a mai avea pofta de viata, de a face ceva inedit pt a se distra. Mie a ajuns sa mi se para o aventura mersul la cinema.. Sper ca treaba asta sa fie numai o etapa si nu o stare permanenta, care sa se mai si inrautateasca pe deasupra, pt ca in cazul asta a fi matur e de tot rahatul.
4 decembrie 2008
A fost odata-un blog
Parca imi e si rusine sa mai postez ceva aici, avand in vedere ca a trecut un an si ceva.. dar o sa imi iau inima in dinti... Nu am mai nimic de spus, decat ca o sa incerc sa scriu cum am un pic de timp liber..Adica nu acum :)).. clasa a 12a e bestiala
20 iulie 2007
Abonați-vă la:
Postări (Atom)